ATLETISM | “Berlin-2018” a rămas în urmă. Și atletismul românesc, la fel…

 

Dorin Arădăvoaicei

 

Ideea organizării Campionatului Europeam propusă de Stankovits Szilard, în 1920, avea să se înfăptuiască în 1934 (prin decizia Congresului Asocia]iei Europene de Atletism – A.E.A. din 1 ianuarie 1934), și s-a desfășurat la Torino, numai pentru bărbați.Următoarea edi]ie, in 1938, avea să se petreacă la Paris, pentru bărbați, și la Viena, pentru femei. Se prevedeau atunci, ca și acum, baremuri de participare (1,80 -înălțime, 6,80 – lungime, 3,60 la prăjină, 43m la disc…)

 

Iata-ne, acum, la Berlin, la a 24-a ediție…

După Amsterdam și Zurich, a venit rândul Berlinului să găzduiască o nouă ediție a Campionatelor Europene de Atletism în aer liber, a 24-a. Competiția se desfășoară din 2 in 2 ani și reunește tot ce are mai valoros acest sport la nivel continental. Același lucru se petrece și in cadrul celorlalte continente, Asia, Australia, Africa, America de Nord si de Sud.

În anii fără soț, au loc Campionatele Mondiale, unde se întrec cei mai buni din lume, cei ce vor reveni la Jocurile Olimpice, competiția supremă, Regalul  programului olimpic.

Așadar, în 2019 și 2020, la Campionatele Mondiale și apoi la JO, se vor număra bobocii și se va da calificativul conducerii FRA mandatată pentru ciclul 2017-2020!

Dinamica realizărilor și eșecurilor trebuie urmărită și monitorizată atent la toate aceste competiții unde România este reprezentată.

Atletismul nu e un sport de echipă, e deajuns să iei o medalie de bronz și să intri în clasamentele generale, europene, mondiale sau olimpice. Probabil după asta alergăm noi și în final ne furăm căciula singuri.

Așadar, Berlinul a rămas in urmă, ca și atletismul românesc, și e pentru a 4-a oară. Nu-i puțin lucru, nu?

Cei din conducerea FRA au preluat “echipa”, ca să vorbim în sensul celor declarate de Florin Florea, de la cei dinaintea lor cu acte în regula. Gag, Firfirică, Oprea, Novac, Page, Trofin, Neagoe, Melnicescu, Terpezan, Știrbu Mihaela, Staicu, Soare nu mai sunt juniori, iar cu o excepție – două, nici măcar tineret. La fete lucrurile sunt la fel: Panțuroiu, Moroșanu, Rotaru, Ianko, Stanciu, Bălan, Bobocel, Arsene, Rodean, Nesterovici, Răzor, Miklos… (în afară de ultima, sunt senioare cu vechi state de serviciu, multe au fost și la Zurich, Amsterdam).

Mă întreb? Dacă Firfirică, Panțuroiu, ștafeta de 4X400 ar fi luat o medalie și două locuri IV, ne-am fi scos? Să folosesc ”jargoul” actual?

Ne  mințim  pe noi, fiecare in felul lui, ne mințim unii pe alții, intrăm in programul “Otova”, suntem mândrii că participăm in număr mare (36 de români au reprezentat atletismul românesc în capitala Germaniei, simetric, 18 fete și 18 băieți) și… iar nu apărem pe hartă, cum spuneau cei de la Gazeta!

Despre evoluția “grupei de aruncări”, a celor de la sărituri și “sprint/tehnice”, semifond, fond, mars și “combinate” și “ștafete” trebuie făcută o analiză pe probe (multe devenite “prohibite”).

La disc fete, greutate fete, prăjină, ciocan băieți, suliță fete, chiar înălțime fete și băieți, lungime băieți, 800m, și lista poate continua, nu mai contăm.

Dar să vedem ce s-a intâmplat pe Stadionul Olimpic din Berlin, construit în 1934, și inaugurat cu ocazia JO din 1936, cu „Germania înrăită” de Hitler, rămasă „stupefiată” de recordurile lui Jesse Owens la 100m și lungime, negrul american strălucea ca un Luceafăr (apropo, aceste recorduri au durat 25 de ani!).

Așadar, 48 de probe, 24 la fete și 24 la băieți, 144 de medalii și doar 48 de campioni… toți aparținând unor “școli” care-și continuă triumful… Polonia, Marea Britanie, Ukraina, Rusia (ANA), Germania, Belgia, Franța, Suedia, Grecia, Norvegia, Belarus, Olanda, Spania, Turcia, Elveția, Portugalia, Lituania, Estonia și-au pus amprenta pe această competiție; Ungaria, Croația, Finlanda, Austria, Bulgaria, Islanda, Serbia, Israel mai au de muncit, dar contează!

A surprins pe toată lumea duelul între generații, cei născuți 2000, ’99, ’98, ’97 (17-22 ani), cei  de 23-28de ani și veteraniii (29-39 ani). De necrezut!

La Berlin, s-a vorbit de mândria de a fi grec, turc, croat, bulgar, german, olandez, suedez, norvegian,  ucrainean, belarus, rus, lituaninan, francez, englez, spaniol, portughez, elvețian. Noi am fost acolo. Spectatori!

O alta surpriză? Multe probe au avut pe podium doi sportivi din aceeași “școală”,  nație, chiar club. Asta spune enorm despre selectie, metodică, pregătire, susținere, cercetare, medicină sportivă, psihologie.

La 100 m: Hugues  și Prescod (23, 22 ani), 9.95, 9.96, locurile 1-2 (Marea Britane); la 400 m, frații Borlee Kevin și Jonatan, din Belgia, 45.13, 45.18, locurile 2-3; la 5.000 m, frații Jakob și Henrik, 3,38.14 și 3,38.25, locurile 1-2; la 20 km marș, Martin Alvaro (Spania) 120.72 și Garcia Carrera (Spania) 1,20.48; la prăjină, Stefanidi Ekaterini și Kyriakopoulu Nikoleta, din Grecia, 4.85, 4.80, locurile 1-2; la disc, Nadine Muller și Shanice Craft, din Germania, cu 63.00 și 62.46, locurile 2-3; la ciocan, Anita Wlodarczyk și Joanna Fiodorow, din Polonia, cu 78.94 și 74.00, locurile 1-3; la greutate, Michal Haratyk și Konrad Bukowiecki (Polonia), cu 21.72 și 21.66; la ciocan băieți, Wojciech Nowicki și Fajdek Pawel, cu 80.12 și 78.69, locurile 1-2; la suliță băieți, Thomas Rohler (Germania) și colegul său Andreas Hofmann, 89.47 și 87.60, locurile 1-2;  la 800 m, ucrainencele Pryshcera Natalia și Olga Lyacova, cu 2.00.38 si 2.00.79 , locurile 1-3; la 1500 m, englezoaicele Laura Muir și Laura Weightman, cu 4.02.32 și 4.03.75; la 100m garduri, nemțoaicele Dutkiewicz Pamela, Roleder Cindy, cu 12.72 și 12.77, locurile 2-3.

Ce spuneți? Interesant. Și de tras concluzii?

Așadar, Jakob Ingebrigtsen (Norvegia) și Duplantis Armand (Suedia), la 1.500m și 5.000m și, respectiv, la prăjină, sunt liderii generației „pro-înalta performanță”, alături de ungurul Bence Halasz la ciocan; Hugues și Smith, englezii de la sprint, grecul Tentoglou, la lungime, turcoaica Yasmine Can, la 5.000 și… mulți alții.

De partea cealaltă, Wlodarczyk (Polonia), la ciocan, Nelson Evora, la triplu, Abraham Tadess (Elveția), la maraton, de 33, 34, 36 de ani…

Aceste rezultate trebuie sa ne dea tuturor de gândit! În lumea sportului de înaltă performanță învingătorii iau totul, ceilalți privesc neputincioși, … unii din tribună, după “preliminarii”!

Principiul lui Pierre le Coubertin, “Totul e să participi”, nu mai verifică.

Ce e de făcut? Multe, multe… (să le lăsăm pentru numărul viitor…) A dispărut atletismul din școli, în paralel a apărut “privatizarea” și, culmea, dorim să facem descentralizarea! “Practica” nu mai există, teoria, incompetența guvernează un sistem liniar, paralel și muribund!

V-o spune un profesor emerit, după 3 decenii de catedră, supranumit „domnul piramidă” (de către regretatul  Cristian Țopescu), care, până a triumfa la Sport Club, Dinamo și CSM Onești, a reușit să facă din Grupul Școlar „Letea” un bastion al sportului școlar din Moldova, antrenând și pregătind aproape toate disciplinele sportive!

Până la numărul viitor, să-i dăm cuvântul „regelui Hagi”, din „Gazeta” din 18.08.2018: „Suntem buni, dar suntem departe de ce am fost, de anii ‘80 și ‘90. Foarte, foarte, foarte departe. Atunci s-a format acea generație care v-a făcut pe toți fericiți. Pentru că succesul aduce fericire. (…) Și acum există talent, dar susținerea sportului este la un nivel foarte jos. Dacă îl finanțezi cum trebuie, prin legi, prin proiecte, prin angrenarea multinaționalelor, culegi roadele. Să ajute sportul, cultura, educația, sănătatea, segmentele sociale care au rolul de a forma noua generație! (…) Plus infrastructură. După aceea, România o să fie înfloritoare și o să zâmbim cu toții. Din păcate, în acest moment, cu toții suntem triști. Pentru că tot ce este în România este negativ. Nu mai vezi nimic frumos!”.

96 vizualizări