Boxerul băcăuan Mihai Nistor a dărâmat toate calculele, deposedându-l de centura mondială AIBA la categoria supergrea (+91 kilograme) pe germanul Erik Pfeifer, pe terenul acestuia, la Hamburg. A fost o victorie prin KO în repriza a 9-a, atunci când neamțul conducea cu 5-3 pe reprize. Era însă un scor mincinos, deoarece elevul lui Relu Auraș avusese permanent inițiativa și meritase să câștige încă două reprize. Singura șansă a lui Nistor era să-și pună adversarul la podea, izbutind acest lucru după ce și-a tocat adversarul în reprizele 7 și 8, în care juriul îl declarase învingător. După un minut din repriza a noua, când germanul era sleit de loviturile la corp primite, o directă de stânga teribilă a românului l-a doborât pe neamț, care s-a ridicat în picioare până la 8, dar, prea amețit fiind, a refuzat să continuie lupta.
Excelente au fost indicațiile din colț ale lui Relu Auraș. Desigur, Nistor nu le-ar fi putut urma dacă nu s-ar fi pregătit foarte bine sub conducerea aceluiași antrenor. Parcă am retrăit meciurile epocale ale lui Vaștag contra cubanezului Duvergel, atunci când Fery îl avea ca antrenor pe același Auraș. Aceeași manieră ofensivă, dar bine „acoperită” contra unor contre ce s-au vrut decisive ale germanului, aceleași lovituri devastatoare la ficat, vizibile doar pentru specialiști, dar pe care Pfeifer le-a resimțit din plin. Opinăm că dacă acest KO nu s-ar fi întâmplat în repriza a 9-a, era inevitabil în următoarele, deoarece favoritul gazdelor nu mai putea „înota” mult timp. Dacă termina meciul în picioare, arbitrii aveau de ce se agăța și l-ar fi declarat pe Pfeifer învingător – aceasta a fost impresia noastră, bazându-ne pe felul în care au punctat judecătorii în primele 8 reprize.
Cu siguranță că acest titlu mondial îl propulsează pe Nistor drept favorit la titlul olimpic de anul viitor. Ar fi o încununare a calităților pe care le are acest admirabil pugilist – forță, inteligență, tenacitate, modestie -, dar și completarea unui splendid puzzle de performanțe al lui Relu Auraș ca antrenor, din care doar aurul la JO lipsește. Nistor este băcăuan de șase ani. Ținut un an de Dinamo în umbra lui Dinu și Ciocan și „zvârlit peste bord” la un moment dat, doar Auraș a avut un ochi priceput să-i întrevadă viitorul, i-a dat o șansă, fiindu-i antrenor, manager, sfătuitor în toate și ridicându-l rapid cu două clase peste toți greii din România și printre primii ai Europei și ai lumii. Așa a făcut și cu mulți alți boxeri români, aducându-i în continentale ori mondiale. Mai trebuie spus că Auraș, punându-și în joc prestigiul personal, este cel care a izbutit în acești șase ani să concentreze toate energiile Bacăului în susținerea lui Nistor, astfel că acum Sport Club, CSȘM, Arena 2011 și Consiliul Local se pot mândri cu o astfel de performanță.